Dr. Doina Ișfănoni, cercetător etnolog
– Cunoscută în lumea creștină drept Săptamâna Patimilor, aceasta încheie cel mai lung și mai aspru post de peste an, respectiv Postul Sfintelor Paști. Este cea de a șaptea săptamână a postului, în care se rememorează Patimile Domnului Iisus Hristos pentru izbăvirea oamenilor de păcatul originar. În această săptămână credincioșii se pregătesc trupește și sufletește pentru a participa la Învierea Mântuitorului. Există credința că în această săptămână este bine să se țină post negru, numai cu pâine și apă, iar cei care nu au putut respecta postul Paștilor, cel putin în această săptămână, să-l respecte.
Fiecare zi din Săptămâna Mare este încărcată simbolic cu activităţi menite a definitiva lucrul omului (treburile gospodăreşti), dar se impune şi o smerită aplecare spre cinstirea Mântuitorului. Între casa omului și casa Domnului se țes nenumărate punți, iar gospodarii trăiesc intens fiecare ceas. Este săptămâna Deniilor când se rememorează solemn, sobru și auster Patimile îndurate de Iisus Hristos pentru salvarea sufletelor noastre. Seara după seară, de duminecă până vineri, oamenii merg la biserică (mai puțin în acest an) pentru a asculta slujbe speciale, care evocă dramaticele momente prin care trece Iisus. Practic, în această săptămână viața fiecărui creștin se desfășoară între legea Domnului și cea a pământului, în aşa fel încât sufletele lor să se desprindă de slăbiciunile lumești, pentru a păşi curați şi primeniți spre marele mister al Învierii Domnului.
Prima parte a săptămânii, luni și marți, este dedicată definitivării treburilor gospodărești. Pentru a întâmpina Învierea Domnului cum se cuvine, casele trebuie să strălucească de curățenie. Femeile scot lucrurile la aerisit, deschid geamurile larg pentru ca aerul din casă să fie împrospătat, lustruiesc podelele şi așază cu răbdare fiecare covor şi cuvertură, fiecare ştergar şi faţă de masă, acolo unde tradiţia le-a sortit, din generaţie în generaţie Bărbaţii curăță grădina de uscăturile apărute peste iarnă, repară gardurile şi porţile, mătură curțile și verifică fiecare lucru din gospodărie. Tineretul, fetele mai ales, au misiunea de a vărui pomii. La câmp, muncile sunt permise doar până miercuri, de joi bărbații rămân pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile casnice.
Miercuri noaptea se crede că se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la casele lor, pentru a petrece Paștile împreună cu familiile din care au plecat. În consecință, pentru comemorarea strămoșilor în zorii zilei de Joi Mari, femeile pregătesc ofrande alimentare speciale. Ele frământă și coc colacii pentru Joimărițe, cănile de lut, special făcute de olari pentru această comemorare. Tot în ziua de miercuri, se aduc acasă nuiele de alun sau boz, plante cu virtuți apotropaice (de alungare a duhurilor rele), din care se vor aprinde focurile de Joi Mari.
În satul tradițional românesc există o mulțime de tradiții și obiceiuri legate de Joia Mare. Din punct de vedere teologic sunt prăznuite Spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și Prinderea Domnului de către farisei. Este Joia celor 12 Evanghelii la care tot creștinul nu trebuie să lipsescă, dacă vrea să fie sănătos tot anul și necazurile să îl ocolească.
Tags:traditii romanesti
