#ConferințeleDALLES
Tradiții românești (III)
Fala mesei de Paşte: pasca şi mielul
Dr. Doina Ișfănoni, cercetător etnolog
Dacă ouăle de paşte au monopolizat atenţia femeilor în ziua de Joi Mari, în ultima zi din Săptămâna mare – sâmbăta – acestea se preocupă în exclusivitate de pregătirea mâncărurilor şi aluaturilor rituale. Pasca, „babele“ şi „moşii“, învârtitele, plăcintele, cozonacii şi prescurile sunt preparate de toate gospodinele.
Învestite cu valori simbolice, legate de semantica grâului, aceste produse sunt modelate din aluat dospit din făină albă de grâu împreună cu lapte, ouă, smântână, zahăr, mirodenii şi brânză dulce de vacă, mai rar de oi sau caş. Pregătirea acestor aluaturi presupune respectarea unui adevărat ritual, întrucât acestea sunt cele mai importante dintre ofrandele alimentare ale marii sărbători. Alesul grâului, măcinatul, cernutul făinii prin site speciale, frământatul, dospitul şi coptul reprezintă etape parcurse cu meticulozitate, după canonul unei tradiţii milenare.
În Moldova şi mai ales în Bucovina, dar şi în zone din sudul ţării, cel mai însemnat dintre aluaturile rituale este „Pasca Paştelui“. Fără de ea, nu se poate concepe marea sărbătoare a Învierii Domnului. Considerată „cinstea, fala mesei de Paşti“, pasca este de formă rotundă, cu un cerc împletit sau simplu de jur-împrejur, asemenea Soarelui, iar la interior este înfrumuseţată cu o cruce din două suluri de aluat răsucite împreună, amintind de crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Între braţele crucii se pune brânza amestecată cu stafide, iar pe deasupra se unge cu gălbenuş de ou. Se coace la foc potrivit să crească şi să se rumenească frumos.
În afară de Pască, se mai pregătesc cozonacii rotunzi şi lungăreţi cu nucă sau cu mac, plăcinţelele şi învârtitele. Nelipsiţi dintre aluaturile rituale pregătite de femei pentru Paşti sunt „moşii“ şi „babele“. Acestea sunt lucrate din acelaşi aluat cu Pasca, doar că sunt mai mici şi au formă de spirală. Ele se coc în forme rotunde de lut. „Babele“ şi „moşii“ se dau de pomană cu câte un ou roşu deasupra, în duminica Paştelui, pentru comemorarea răposaţilor.
După ce Pasca, împreună cu ouăle şi cu alte alimente cu statut simbolic, a fost sfinţită în noaptea de Înviere la biserică, în binecunoscutul „coş pascal“, capul familiei are datoria de a împărţi „moşii“ şi „babele“ copiilor în cimitir şi de a aduce acasă coşul cu celelalte ofrande.
Dintre fripturile zilei de Paşti, cea mai importantă pentru valoarea sa simbolică este friptura de miel (Mielul Paştelui). Ceea ce s-a uitat din tradiţia veche este modul de preparare a acestei fripturi. Astăzi, mielul este de obicei tranşat şi pus la cuptor pentru a se coace. Acest nou mod de pregătire contravine însă canoanelor tradiţionale, care prevedeau ca animalul să se frigă întreg, deoarece numai astfel familia avea şansa de a rămâne unită peste an. Această modalitate de pregătire era posibilă, deoarece mielul de Paşti trebuia să nu aibă mai mult de 4-5 kg, iar friptura se pregătea în cuptoarele mari din sobă. În unele zone din Banat, la Paşti se sacrifica un purcel de lapte care, după ce era înjunghiat şi curăţat, se frigea tot întreg. În unele sate se păstra credinţa că, după consumarea fripturii, oasele trebuie îngropate la rădăcina unui pom tânăr pentru ca respectiva familie să fie sănătoasă şi viguroasă tot anul.
