Omul de știință britanic Rupert Sheldrake a bulversat lumea științifică, în urmă cu câteva decenii, atunci când a propus Teoria Morfogenetică, pentru înțelegerea aprofundată a relațiilor dintre ființele vii.
Astfel, Sheldrake postulează existența unei memorii colective, pe care a numit-o Câmp Morfic, o memorie asociată oricărei specii de animale, dar și fiecărei comunități umane, cum este și un popor.
O memorie care nu este statică. Adică ea se încarcă permanent cu gândurile, emoțiile și aspirațiile dominante ale celor care au creat-o timp de milenii… Cu alte cuvinte, vorbim despre o memorie în plină transformare și care se află într-o relație biunivocă cu comunitatea care a creat-o.
Astfel, această memorie colectivă sau câmp morfic dinamic reacționează prin modelarea noilor generații, care se dezvoltă în anumite tipare comportamentale, specifice celor mai puternice impregnări din câmpul morfic.
Plecând de la această premiză, putem deduce că în situația în care noile generații sunt rupte cu bună știință de specificitățile naționale, de tradiții și de istoria adevărată, se produce un fel de castrare spirituală, un blocaj în relația cu ceea ce am putea numi sufletul colectiv, memoria ancestrală, rezultatul fiind un proces de degenerare a noilor generații. Consecința pe termen lung poate fi chiar dispariția unui popor.
În ce situație se află românii, din această perspectivă?
Aflați mai multe din discuția foarte interesantă pe care am purtat-o cu Dan Puric, în cadrul „Convorbirilor Dalles”.
„Convorbirile Dalles” este un proiect al Centrului Metropolitan de Educație și Cultură Ioan I. Dalles din București.
Vizionare cu folos!
„Sufletul național” și conexiunea cu rădăcinile istorice (cu Dan Puric și Daniel Roxin)
